CONSTERNÁRE,consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna. (Sursa: DEX '98 )
consternáre s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări (Sursa: Ortografic )
CONSTERNÁ,consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare. (Sursa: DEX '98 )
A CONSTERNÁ ~éztranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare (Sursa: NODEX )
CONSTERNÁvb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare]. (Sursa: DN )
CONSTERNÁvb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare) (Sursa: MDN )
constérn și -éz, a -á v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s´a întîmplat. (Sursa: Scriban )
consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban )