Dex.Ro Mobile
CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna. (Sursa: DEX '98 )

CONSTERNÁRE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna]. (Sursa: DN )

CONSTERNÁRE s. v. uimire. (Sursa: Sinonime )

consternáre s. f., g.-d. art. consternării; pl. consternări (Sursa: Ortografic )

CONSTERNÁ, consternez, vb. I. Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din fr. consterner, lat. consternare. (Sursa: DEX '98 )

A CONSTERNÁ ~éz tranz. (persoane) A uimi brusc, provocând mâhnire, amestecată cu indignare. /<fr. consterner, lat. consternare (Sursa: NODEX )

CONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr. consterner, cf. lat. consternare]. (Sursa: DN )

CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr. consterner, lat. consternare) (Sursa: MDN )

CONSTERNÁ vb. v. uimi. (Sursa: Sinonime )

consterná vb., ind. prez. 1 sg. consternéz, 3 sg. consterneáză (Sursa: Ortografic )

constérn și -éz, a v. tr. (lat. consternáre, a înspăimînta, d. con-stérnere, a răsturna, a așterne; fr. consterner. V. strat). Întristez adînc: a rămas consternat auzind ce s´a întîmplat. (Sursa: Scriban )

consternațiúne f. (lat. consternatio). Întristare adîncă. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
consterna   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) consterna consternare consternat consternând singular plural
consternea consternați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) consternez (să) consternez consternam consternai consternasem
a II-a (tu) consternezi (să) consternezi consternai consternași consternaseși
a III-a (el, ea) consternea (să) consterneze consterna consternă consternase
plural I (noi) consternăm (să) consternăm consternam consternarăm consternaserăm, consternasem*
a II-a (voi) consternați (să) consternați consternați consternarăți consternaserăți, consternaseți*
a III-a (ei, ele) consternea (să) consterneze consternau consterna consternaseră
* Formă nerecomandată

consternare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular consternare consternarea
plural consternări consternările
genitiv-dativ singular consternări consternării
plural consternări consternărilor
vocativ singular consternare, consternareo
plural consternărilor