CONSTATÁRE, constatări, s. f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. – V. constata. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSTATÁRE s.f. Acțiunea de a constata și rezultatul ei; stabilire, încredințare. V. descindere. [< constata]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSTATÁRE s. 1. v. părere. 2. stabilire. (~ unei infracțiuni.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

constatáre s. f., g.-d. art. constatării; pl. constatări (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. și pl. constátă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

constát, a -á v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

constatațiúne f. (d. constat; fr. -ation). Acțiunea de a constata. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard