Dex constat, constat, definiţie constat, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

constát, a -á v. tr. (fr. constater, it. constatáre, d. lat. constat, se știe, care vine d. con-stare, a fi cert, a se ști că e așa). Stabilesc existența unuĭ fapt: Pasteur a constatat existența microbilor. (Sursa: Scriban )

CONSTÁ, pers. 3 cónstă, vb. I. Intranz. A fi alcătuit, format din..., a se compune din...; a consista. – Din lat. constare. (Sursa: DEX '98 )

CONSTATÁ, constát, vb. I. Tranz. A stabili situația sau starea unui lucru, existența unui fapt, a unui adevăr etc. – Din fr. constater. (Sursa: DEX '98 )

A CONSTÁ pers. 3 constă intranz. 1) A fi format; a consista; a se compune; a se alcătui. 2) A se manifesta ca esență; a consista; a rezida. /<lat. constare (Sursa: NODEX )

A CONSTATÁ constát tranz. (adevărul, realitatea) A identifica prin experiență directă ca fiind real sau adevărat; a stabili. /<fr. constater (Sursa: NODEX )

CONSTÁ vb. I. intr. A se compune din..., a consista. [P.i. 3 constă, 6 -stau, conj. -tea. / < lat. constare]. (Sursa: DN )

CONSTATÁ vb. I. tr. A stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru. [P.i. constát. / < fr. constater, cf. it. constatare, lat. constat – este sigur]. (Sursa: DN )

CONSTÁ vb. intr. a se compune din...; a consista. (< lat. constare) (Sursa: MDN )

CONSTATÁ vb. tr. a stabili realitatea, adevărul unui fapt, starea unui lucru; a remarca, a sesiza. (< fr. constater, it. constatare) (Sursa: MDN )

CONSTÁ vb. 1. a consista, a rezida, a sta, (înv.) a stărui. (În ce ~ importanța problemei?) 2. a se afla, a exista, a rezida. (Tot secretul ~ în aceea că ...) 3. v. compune. (Sursa: Sinonime )

CONSTATÁ vb. 1. a observa, a remarca, a sesiza, a vedea, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (A ~ că e supărată.) 2. a stabili. (Ce a ~ ancheta?) (Sursa: Sinonime )

constá vb., ind. prez. 3 sg. constă/cónstă, 3 pl. constáu/cónstă; conj. prez. 3 sg. și pl. consteá/cónste (Sursa: Ortografic )

constatá vb., ind. prez. 1 sg. constát, 3 sg. și pl. constátă (Sursa: Ortografic )

constáŭ, a -á v. intr. (lat. con-stare. V. cost). Consist, sînt: fericirea constă în moderațiune. Consist, îs compus: casa constă din cincĭ camere. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

consta verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) consta	constare	constat	constând	singular	plural
		(a) consta	constare	constat	constând	—	—

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	—	—	—	—	—
	a II-a (tu)	—	—	—	—	—
	a III-a (el, ea)	constă, constă	(să) constea, conste	consta	—	constase
plural	I (noi)	—	—	—	—	—
	a II-a (voi)	—	—	—	—	—
	a III-a (ei, ele)	constau, constă	(să) constea, conste	constau	constară	constaseră

constata verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) constata	constatare	constatat	constatând	singular	plural
		(a) constata	constatare	constatat	constatând	constată	constatați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	constat	(să) constat	constatam	constatai	constatasem
	a II-a (tu)	constați	(să) constați	constatai	constatași	constataseși
	a III-a (el, ea)	constată	(să) constate	constata	constată	constatase
plural	I (noi)	constatăm	(să) constatăm	constatam	constatarăm	constataserăm, constatasem*
	a II-a (voi)	constatați	(să) constatați	constatați	constatarăți	constataserăți, constataseți*
	a III-a (ei, ele)	constată	(să) constate	constatau	constatară	constataseră

* Formă nerecomandată