CONSPECTÁRE, conspectări, s. f. Acțiunea de a conspecta și rezultatul ei. – V. conspecta. (Sursa: DEX '98 )
CONSPECTÁRE s.f. Acțiunea de a conspecta. [< conspecta]. (Sursa: DN )
conspectáre s. f., g.-d. art. conspectării; pl. conspectări (Sursa: Ortografic )
CONSPECTÁ, conspectéz, vb. I. Tranz. A întocmi conspecte (1). – Din conspect. Cf. rus. konspektirovat. (Sursa: DEX '98 )
A CONSPECTÁ ~éz tranz. (expuneri, lucrări) A reda printr-un conspect. /Din conspect (Sursa: NODEX )
CONSPECTÁ vb. I. tr. A întocmi un conspect; a rezuma. [<conspect]. (Sursa: DN )
CONSPECTÁ vb. tr. a întocmi un conspect; a rezuma. (< conspect) (Sursa: MDN )
conspectá vb., ind. prez. 1 sg. conspectéz, 3 sg. și pl. conspecteáză (Sursa: Ortografic )
| conspecta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) conspecta | conspectare | conspectat | conspectând | singular | plural |
| conspectează | conspectați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | conspectez | (să) conspectez | conspectam | conspectai | conspectasem |
| a II-a (tu) | conspectezi | (să) conspectezi | conspectai | conspectași | conspectaseși |
| a III-a (el, ea) | conspectează | (să) conspecteze | conspecta | conspectă | conspectase |
| plural | I (noi) | conspectăm | (să) conspectăm | conspectam | conspectarăm | conspectaserăm, conspectasem* |
| a II-a (voi) | conspectați | (să) conspectați | conspectați | conspectarăți | conspectaserăți, conspectaseți* |
| a III-a (ei, ele) | conspectează | (să) conspecteze | conspectau | conspectară | conspectaseră |
* Formă nerecomandată
| conspectare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | conspectare | conspectarea |
| plural | conspectări | conspectările |
| genitiv-dativ | singular | conspectări | conspectării |
| plural | conspectări | conspectărilor |
| vocativ | singular | conspectare, conspectareo |
| plural | conspectărilor |
