CONSONÁNTĂ, consonante, s. f. (Rar) Consoană. – Din lat. consonans, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSONÁNTĂ s.f. (Rar) Consoană. [< lat. consonans, cf. germ. Konsonant, it. consonante]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSONÁNTĂ s. f. consoană. (< germ. Konsonant) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSONÁNTĂ s. v. consoană. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

consonántă s. f. → sonantă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONSONÁNT, -Ă, consonanți, -te, adj. (Muz.: despre acorduri) Care este format din consonanțe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSONÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre acorduri) Care produce consonanțe; format din consonanțe; armonios. Acord ~. Interval ~. Fraze ~te. 2) (despre cuvinte) Care are o terminație asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, ~ntis, fr. consonant (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONSONÁNT, -Ă adj. (Muz.; despre acorduri) Format din consonanțe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminație asemănătoare. [Cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanțe; armonios. ◊ (despre cuvinte) care au o terminație asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSONÁNT adj. (MUZ.) armonios. (Acord ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

consonánt adj. m., pl. consonánți; f. sg. consonántă, pl. consonánte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

consonánt, -ă adj. (lat. cónsonans, -ántis, care sună împreună. V. disonant). Format din consonanțe: acord consonant, cuvinte consonante. S. f., pl. e. Gram. Literă care nu se poate pronunța de cît în unire c´o vocală, ca b, d, n, v ș. a. – Și consoană, f., pl. e (fr. consonne, d. lat. cónsona). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard