| consona verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) consona | consonare | consonat | consonând | singular | plural | ||
| consonează | consonați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | consonez | (să) consonez | consonam | consonai | consonasem | |
| a II-a (tu) | consonezi | (să) consonezi | consonai | consonași | consonaseși | ||
| a III-a (el, ea) | consonează | (să) consoneze | consona | consonă | consonase | ||
| plural | I (noi) | consonăm | (să) consonăm | consonam | consonarăm | consonaserăm, consonasem* | |
| a II-a (voi) | consonați | (să) consonați | consonați | consonarăți | consonaserăți, consonaseți* | ||
| a III-a (ei, ele) | consonează | (să) consoneze | consonau | consonară | consonaseră | ||