CONSOLÁRE,consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola. (Sursa: DEX '98 )
CONSOLÁREs.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola]. (Sursa: DN )
CONSOLÁRE s. alinare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.) (Sursa: Sinonime )
consoláre s. f., g.-d. art. consolării; pl. consolări (Sursa: Ortografic )
CONSOLÁ,consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare. (Sursa: DEX '98 )
A CONSOLÁ ~éztranz. A face să se consoleze. /<fr. consoler, lat. consolari (Sursa: NODEX )
A SE CONSOLÁ mă ~ézintranz. A-și alina o durere sufletească; a se mângâia sufletește. /<fr. se consoler, lat. consolari (Sursa: NODEX )
CONSOLÁvb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari]. (Sursa: DN )
CONSOLÁ vb. a (se) alina, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mângâia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.) (Sursa: Sinonime )
consolá vb., ind. prez. 1 sg. consoléz, 3 sg. și pl. consoleáză (Sursa: Ortografic )
consoléz v. tr. (lat. consólor, -ári). Mîngîĭ, alin tristeța [!]. V. refl. Mă consolez cu chitara. (Sursa: Scriban )
