CONSISTÉNT, -Ă, consistenți, -te, adj. 1. Vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial, sățios. – Din fr. consistant. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. Cu consistență; vârtos, tare. 2. (Despre hrană) Substanțial. [Cf. fr. consistant, lat. consistens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSISTÉNT, -Ă adj. 1. cu consistență; vârtos, tare. 2. (despre hrană) substanțial. (< fr. consistant) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSISTÉNT adj. 1. dens, solid, tare, vârtos. (O mămăligă ~.) 2. v. hrănitor. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CONSISTÉNT adj. v. deosebit, important, însemnat, mare, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Consistent ≠ inconsistent, neconsistent (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

consistént adj. m., pl. consisténți; f. sg. consisténtă, pl. consisténte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

consistént, -ă adj. (lat. consístens, -éntis; fr. consistant). Care consistă: proprietate consistentă din (sau în) pădurĭ. Solid, vîrtos: ouăle, ferbînd [!], se fac consistente. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CONSISTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care este în stare de pastă; cu fluiditate redusă; solid; vârtos. 2) (despre hrană) Care conține multe substanțe nutritive; bogat în substanțe nutritive; substanțial. /<fr. consistant (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard