CONSIMȚÍ,consímt, vb. IV. Tranz. și intranz. A fi de acord cu ceva, a-și da consimțământul; a aproba, a încuviința. – Con1- + simți (după fr. consentir). (Sursa: DEX '98 )
CONSIMȚÍvb. IV. tr., intr. A-și da consimțământul; a încuviința, a aproba; a se învoi. [P.i. consímt și simț, conj. -simtă. / < con- + simți, după fr. consentir]. (Sursa: DN )
CONSIMȚÍvb. tr., intr. a-și da consimțământul; a încuviința, a aproba. (după fr. consentir) (Sursa: MDN )
CONSIMȚÍ vb. 1. v. aproba. 2. a accepta, a admite, a se învoi, a primi, a voi, a vrea. (~ să fii soția mea?) (Sursa: Sinonime )
consimțí vb. → simți (Sursa: Ortografic )
A CONSIMȚÍ consímt 1.tranz. (păreri, propuneri etc.) A susține exprimându-și consimțământul; a încuviința; a aproba. 2.intranz. A-și da consimțământul; a fi de acord. /con- + a simți (Sursa: NODEX )
A consimți ≠ a dezaproba, a reproba, a respinge (Sursa: Antonime )
consímt, a -í v. intr. (con- și simt, după fr. consentir, lat. consentire). Am aceĭașĭ simțire (voință) cu altu, admit, aprob, accept: cine tace, consimte;a consimți la o propunere. – Și consímț (vest) și, maĭ rar, consimțesc. (Sursa: Scriban )
