CONSILIÉRE,consilieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [Pr.: -li-e-] – V. consilia. (Sursa: DEX '98 )
CONSILIÉREs.f. (Liv.) Acțiunea de a consilia și rezultatul ei; sfătuire. [< consilia]. (Sursa: DN )
consiliére s. f. (sil. -si-li-e-), pl. consiliéri (Sursa: Ortografic )
CONSILIÁ,consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: -li-a] – Din fr. conseiller, lat. consiliari. (Sursa: DEX '98 )
CONSILIÉR,consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia). (Sursa: DEX '98 )
A CONSILIÁ ~éztranz. livr. A da sfaturi; a sfătui. [Sil. -li-a] /<fr. conseiller, lat. consiliari (Sursa: NODEX )
CONSILIÉR ~im. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller (Sursa: NODEX )
CONSILIÁvb. I. tr. (Liv.) A sfătui. [Pron. -li-a. / < lat. consiliari, cf. fr. conseiller]. (Sursa: DN )
CONSILIÉRs.n.1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller]. (Sursa: DN )
CONSILIÁvb. tr. a sfătui. (< fr. conseiller, lat. consiliari) (Sursa: MDN )
CONSILIÉR, -Ăs. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller) (Sursa: MDN )
CONSILIÁ vb. v. îndruma, învăța, povățui, sfătui. (Sursa: Sinonime )
CONSILIÉR s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) (Sursa: Sinonime )
consiliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. consiliéz, 3 sg. și pl. consiliáză, 1 pl. consiliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. consiliéze; ger. consiliínd (sil. -li-ind) (Sursa: Ortografic )
consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri (Sursa: Ortografic )
consiliéră s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. consiliérei; pl. consiliére (Sursa: Ortografic )
consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese. (Sursa: Scriban )
consiliéz v. tr. (fr. conseiller, d. lat. pop. consiliare, cl. -ári). Sfătuĭesc. (Sursa: Scriban )