CONSILIÉR, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSILIÉR s.n. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. Titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. [Pron. -li-er. / cf. fr. conseiller]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSILIÉR, -Ă s. m. f. 1. sfătuitor, sfetnic. 2. specialist care rezolvă problemele deosebite dintr-un anumit domeniu. 3. titlu al unor funcționari din înaltele instanțe de judecată sau de verificare. (< fr. conseiller) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONSILIÉR s. povățuitor, sfătuitor, sfetnic. (~ al domnitorului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

consiliér s. m. (sil. -li-er), pl. consiliéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

consiliér m. (fr. conseiller, [d. lat. consiliarius], după rom. consiliŭ). Sfătuitor, sfetnic. Membru al unuĭ consiliŭ. – Fem. -éră saŭ -ereásă, pl. ese. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CONSILIÉR ~i m. 1) Persoană cu care se sfătuiește un conducător de țară în probleme de conducere; sfetnic. 2) fig. Persoană care dă sfaturi; sfetnic; povățuitor; sfătuitor. 3) Membru al unui consiliu. [Sil. -li-er] /<fr. conseiller (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard