CONSIGNÁȚIE, consignații, s. f. Depunere spre păstrare, garanție sau vânzare a unor lucruri la un magazin specializat. ♦ (Concr.) Magazin în care se depun spre vânzare diferite obiecte, aparținând unor persoane particulare. – Din fr. consignation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONSIGNÁȚIE s.f. Depunere pentru păstrare, garanție sau vânzare; consemnare, consemnațiune. ♦ (Concr.) Magazin de stat unde se depun spre vânzare diferite obiecte de către particulari. [Gen. -iei. / cf. fr. consignation]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONSIGNÁȚIE s. f. depunerea spre vânzare, pe baza unui contract, a anumitor obiecte la o unitate comercială specializată în asemenea vânzări. ◊ magazin unde se fac asemenea depuneri și vânzări. (< fr. consignation) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

consignáție s. f. (sil. -ți-e), art. consignáția (sil. -ți-a), g.-d. art. consignáției; pl. consignáții, art. consignáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONSIGNÁȚIE ~i f. 1) Depunere a unui obiect spre păstrare sau vânzare la un magazin specializat. 2) Magazin specializat în care se vând sau se păstrează obiecte depuse de persoane particulare. [Art. consignația; G.-D. consignației; Sil. -ți-e] /<fr. consignation (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

consemnațiúne f. (fr. consignation, lat. consignatio, după rom. a consemna). Acțiunea de a consemna. Lucru consemnat. Casă de depunerĭ și consemnațiunĭ, casă care primește valorĭ în depozit. – Și -áție. Rar și consign-. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard