CONSIDERÉNT,considerente, s. n. 1. Punct de vedere, părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant. (Sursa: DEX '98 )
CONSIDERÉNTs.n.1. Punct de vedere. ♦ Argument logic, motiv. 2. (Jur.; la pl.) Partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție, cuprinzând motivarea soluției date de acest organ. [Cf. fr. considérant]. (Sursa: DN )
CONSIDERÉNTs. n. 1. punct de vedere; părere. ◊ argument (logic), motiv. 2. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cu motivarea soluției date de acest organ. (< fr. considérant) (Sursa: MDN )
CONSIDERÉNT s. 1. v. părere. 2. v. argument. 3. v. cauză. (Sursa: Sinonime )
considerént s. n., pl. considerénte (Sursa: Ortografic )
CONSIDERÉNT ~en. 1) Argument logic. 2) Poziție intelectuală; punct de vedere asupra unui lucru sau asupra unei persoane; părere; judecată; opinie. 3) jur. Factor care motivează o decizie a unui organ de jurisdicție. /<fr. considérant (Sursa: NODEX )
consideránt n., pl. e (fr. considérant, îld. -and, lat. considerandus, care trebuĭe să fie considerat; it. -ando). Motivu pe care se întemeĭază și care procede [!] o lege, o sentență [!]. – Maĭ bine ar fi -and. Fals -ent. (Sursa: Scriban )
