A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de...
A nu plăti nici un zlot (rău) în ochii cuiva = a nu valora nimic pentru cineva, a nu da nici o considerație cuiva sau la ceva
A trece în revistă = a) a inspecta trupele adunate în acest scop (într-o anumită formație); b) a lua în considerație fapte, evenimente în succesiunea și desfășurarea lor
a nebăga în seamă (pe cineva sau ceva) = a nu da atenția, a nu lua în considerație, a nu băga în seamă, a desconsidera
CONSIDERÁȚIE,considerații, s. f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ Expr. A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecție. [Var.: considerațiúne s. f.] – Din fr. considération, lat. consideratio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
CONSIDERÁȚIE ~if. Sentiment de stimă înaltă față de o persoană; deferență; condescendență. ◊ A avea (sau a lua) în ~ a avea în vedere; a ține cont. [Art. considerația; G.-D. considerației; Sil. -ți-e] /<fr. considération, lat. consideratio, ~onis (Sursa: NODEX )
CONSIDERÁȚIEs.f.1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, rațiune. ◊ A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, reflecție, idee. [Gen. -iei, var. considerațiune s.f. / cf. fr. considération, lat. consideratio]. (Sursa: DN )
CONSIDERÁȚIEs. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. ♦ a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio) (Sursa: MDN )
CONSIDERÁȚIE s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. recunoaștere.4. v. părere. (Sursa: Sinonime )
consideráție s. f. (sil. -ți-e), art. consideráția (sil. -ți-a), g.-d. art. consideráției; pl. consideráții, art. consideráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
considerațiúne f. (lat. considerátio, -ónis). Atențiune, luare în samă [!]: a lua pe cineva, a lua un lucru în considerațiune. Fig. Rațiune, motiv, punct de vedere: această considerațiune m´a decis, am cedat acesteĭ considerațiunĭ. Stimă: am mare (multă) considerațiune p. el, îl am în mare considerațiune. Pl. Reflexiunĭ, observațiunĭ. În considerațiunea unuĭ om, unuĭ lucru, din cauza stimeĭ saŭ importanțeĭ luĭ. – Ob. -áție. (Sursa: Scriban )
