CONSECVÉNT, -Ă,consecvenți, -te, adj., adv.. s. n. 1. Adj., adv. (Care acționează) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale. 2. Adj. (Despre o vale) Orientat în direcția înclinării straturilor. 3. Adj. (Fil.; despre fenomene) Care urmează unui alt fenomen. 4. (Log.) S. n. Propoziție care decurge dintr-o altă propoziție. – Din fr. conséquent, lat. consequens, -ntis. (Sursa: DEX '98 )
CONSECVÉNT, -Ăadj. (adesea adv.) Care acționează potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine însuși. // s.n.1. Orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. Al doilea element al unei judecăți ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Var. consecuent, -ă adj. / < fr. conséquent, cf. lat. consequens – care urmează]. (Sursa: DN )
CONSECVÉNT, -Ă I. adj., adv. 1. (despre oameni) care acționează potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale. 2. (despre o vale) orientată pe direcția înclinării straturilor. II. s. n. 1. (fil.) orice fenomen care urmează altui fenomen. 2. (log.) al doilea element al unei judecăți ipotetice; consecință (2). 3. a doua secțiune a unei fraze muzicale. (< fr. conséquent, lat. consequens) (Sursa: MDN )
CONSECVÉNT adj., s. 1. adj. constant, neschimbat, neschimbător, stabil, statornic. (~ în sentimente.)2. s. (LOG.) consecință. (Sursa: Sinonime )
consecvént adj. m., pl. consecvénți; f. sg. consecvéntă, pl. consecvénte (Sursa: Ortografic )
consecvént s. n., pl. consecvénte (Sursa: Ortografic )
CONSECVÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce în mod logic; produs ca urmare firească. /<fr. conséquent, lat. consequense, ~ntis (Sursa: NODEX )
consecŭént, -ă adj. (lat. cónsequens, -éntis, următor). Care se potrivește cu cele zise orĭ făcute în ainte [!]: omu onest e consecŭent promisiuniĭ. Următor. S. n., pl. e.Log. A doŭa propozițiune a uneĭ entimene. Mat. Al doilea termin al unuĭ raport. În mod consecŭent. – Fals -cvent orĭ -cinte. (Sursa: Scriban )
