Dex consacra, consacra, definiţie consacra, dex.ro Mobile

CONSACRÁ, consácru, vb. I. Tranz. 1. A pune la dispoziție, a dărui cu totul; a închina, a destina. ♦ Tranz. și refl. A (se) dedica, a (se) devota. 2. A stabili; a consfinți. – Din fr. consacrer, lat. consecrare. (Sursa: DEX '98 )

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. A da în întregime, a închina, a destina. ♦ tr., refl. A (se) dedica. ♦ (Rar) A sanctifica. 2. A consfinți, a stabili. [P.i. 3,6 -ră, conj. -re. / < fr. consacrer, cf. it. consacrare]. (Sursa: DN )

CONSACRÁ vb. I. tr. 1. a da în întregime, a închina, a destina. 2. a da un caracter sacru. ◊ (despre preoți) a hirotonisi. 3. a stabili, a consfinți; a legitima. II. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota. (< fr. consacrer, lat. consecrare) (Sursa: MDN )

CONSACRÁ vb. 1. v. consfinți. 2. v. confirma. 3. v. târnosi. 4. a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (înv.) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) șerbi, (grecism înv.) a (se) afierosi. (Și-a ~ întreaga viață binelui obștesc.) 5. v. dedica. (Sursa: Sinonime )

A CONSACRÁ consácru tranz. 1) (opere proprii) A destina printr-o dedicație; a închina; a dedica. 2) (viață, tinerețe etc.) A oferi în întregime; a dedica; a destina. 3) (acte, hotărâri etc.) A recunoaște ca fiind valabil; a valida; a consfinți. 4) A face să se consacre; a statornici; a consfinți; a încetățeni; a înrădăcina; a împământeni. /<fr. consacrer, lat. consecrare (Sursa: NODEX )

A SE CONSACRÁ mă consácru intranz. 1) (despre idei, obiceiuri etc.) A intra adânc în uz; a deveni obișnuit; a se statornici; a se încetățeni; a se împământeni; a se înrădăcina. 2) A se pune la dispoziție în întregime; a se dedica; a se devota. /<fr. consacrer, lat. consecrare (Sursa: NODEX )

consácru și -éz, a -á v. tr. (fr. consacrer, lat. consécro, -áre, d. sǎcer, sacru). Dédic luĭ D-zeŭ: a consacra o biserică. Fac la liturghie consacrarea pîniĭ [!] și vinuluĭ. Sfințesc, sancționez, fac durabil. Fig. Rezerv, daŭ: a consacra studiuluĭ tot timpu. Autorizez, întăresc, consfințesc: cuvînt pe care l-a consacrat uzu. (Sursa: Scriban )

consacra verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) consacra	consacrare	consacrat	consacrând	singular	plural
		(a) consacra	consacrare	consacrat	consacrând	consacră	consacrați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	consacru	(să) consacru	consacram	consacrai	consacrasem
	a II-a (tu)	consacri	(să) consacri	consacrai	consacrași	consacraseși
	a III-a (el, ea)	consacră	(să) consacre	consacra	consacră	consacrase
plural	I (noi)	consacrăm	(să) consacrăm	consacram	consacrarăm	consacraserăm, consacrasem*
	a II-a (voi)	consacrați	(să) consacrați	consacrați	consacrarăți	consacraserăți, consacraseți*
	a III-a (ei, ele)	consacră	(să) consacre	consacrau	consacrară	consacraseră

* Formă nerecomandată