CONÍȚĂ s. f. v. cuconiță. (Sursa: DEX '98 )
cóniță, V. cuniță. (Sursa: Scriban )
coníță, V. coconiță. (Sursa: Scriban )
coconíță f., pl. e (d. cocoană, ca și ngr. kokkonitsa). Fam. Cocoană tînără. Domnișoară. – Maĭ fam. coniță. – În est cu-. (Sursa: Scriban )
| coniță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | coniță | conița |
| plural | conițe | conițele |
| genitiv-dativ | singular | conițe | coniței |
| plural | conițe | conițelor |
| vocativ | singular | coniță, conițo |
| plural | conițelor |
