Dex.Ro Mobile
CONIÁC, coniacuri, s. n. 1. Băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea anumitor sorturi de vin și păstrarea produsului respectiv în butoaie de stejar. 2. (La pl.) Varietăți, sorturi de coniac (1). – Din fr. cognac. (Sursa: DEX '98 )

CONIÁC s.n. Băutură alcoolică tare, care se obține prin distilarea vinului. [Pron. co-niac. / < fr. cognac, cf. Cognac – oraș în Franța]. (Sursa: DN )

CONIÁC I. s. n. băutură alcoolică tare, obținută prin distilarea vinului. II adj. inv. de culoarea coniacului (I). (< fr. cognac) (Sursa: MDN )

coniác s. n. (sil. -ni-ac), pl. coniácuri (Sursa: Ortografic )

coniác, V. coñac. (Sursa: Scriban )

CONIÁC ~uri n. Băutură alcoolică tare preparată din distilat de vin și păstrată un timp anumit în butoaie de stejar. [Sil. co-niac] /<fr. cognac (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
coniac   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coniac coniacul
plural coniacuri coniacurile
genitiv-dativ singular coniac coniacului
plural coniacuri coniacurilor
vocativ singular
plural