CONGLOMERÁȚIE, conglomerații, s. f. Conglomerat. [Var.: conglomerațiúne s. f.] – Din lat. conglomeratio, -onis, fr. conglomération. (Sursa: DEX '98 )
CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération]. (Sursa: DN )
CONGLOMERÁȚIE s. f. conglomerare; conglomerat (1). (< lat. conglomeratio, fr. conglomération) (Sursa: MDN )
CONGLOMERÁȚIE s. v. conglomerat. (Sursa: Sinonime )
conglomeráție s. f. (sil. -ți-e), art. conglomeráția (sil. -ți-a), g.-d. art. conglomeráției; pl. conglomeráții, art. conglomeráțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
CONGLOMERÁȚIE ~i f. geol. Amestec de elemente eterogene într-o masă unică. [Art. conglomerația; G.-D. conglomerației; Sil. -ți-e] /<lat. conglomeratio, ~onis, fr. conglomération (Sursa: NODEX )
conglomerațiúne f. (lat. conglomerátio, -ónis). Acțiunea de a conglomera. – Și -áție și -áre. (Sursa: Scriban )
| conglomerație substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | conglomerație | conglomerația |
| plural | conglomerații | conglomerațiile |
| genitiv-dativ | singular | conglomerații | conglomerației |
| plural | conglomerații | conglomerațiilor |
| vocativ | singular | conglomerație, conglomerațio |
| plural | conglomerațiilor |
