CONFUZIÚNE s. f. v. confuzie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFUZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Mod de stingere a unor obligații prin reunirea în aceeași persoană a calităților de debitor și de creditor. 2. V. confuzie. [Cf. fr. confusion, it. confusione, lat. confusio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFUZIÚNE s. f. (jur.) stingere a unor obligații prin întrunirea de către aceeași persoană a calităților de debitor și creditor. (< fr. confusion, lat. confusio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

confuziúne (jur.) s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. confuziúnii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

confuziúne f. (lat. confúsio, -ónis. V. fuziune). Acțiunea de a lua un lucru drept altu: confuziune de date. Amestec, dezordine: confuziunea de stil provine din confuziunea de ideĭ. Fig. Încurcătură din cauza rușineĭ: plin de confuziune. – Și -úzie. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard