CONFORTÁNT, -Ă, confortanți, -te, adj. (Franțuzism) Întăritor, reconfortant. – Din fr. confortant. (Sursa: DEX '98 )
CONFORTÁNT, -Ă adj. (Franțuzism) Întăritor, reconfortant. [< fr. confortant]. (Sursa: DN )
CONFORTÁNT, -Ă adj. reconfortant. (< fr. confortant) (Sursa: MDN )
confortánt adj. m., pl. confortánți; f. sg. confortántă, pl. confortánte (Sursa: Ortografic )
| confortant adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | confortant | confortantul | confortantă | confortanta |
| plural | confortanți | confortanții | confortante | confortantele |
| genitiv-dativ | singular | confortant | confortantului | confortante | confortantei |
| plural | confortanți | confortanților | confortante | confortantelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
