CONFIRMÁȚIE, confirmații, s. f. (La catolici) Ritual oficiat, de obicei, de episcop, menit să întărească, la copiii trecuți de șapte ani, harul primit prin botez. – Din fr. confirmation. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFIRMÁȚIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFIRMÁȚIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

confirmáție s. f. (sil. -ți-e), art. confirmáția (sil. -ți-a), g.-d. art. confirmáției; pl. confirmáții, art. confirmáțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONFIRMÁȚIE ~i f. 1) v. A CONFIRMA. 2) (la catolici) Ritualul întăririi botezului pentru copiii trecuți de șapte ani. [Art. confirmația; G.-D. confirmației; Sil. -ți-e] /<fr. confirmation, lat. confirmatio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

confirmațiúne f. (lat. confirmátio, -ónis). Acțiunea de a confirma. Unu din cele șapte mistere ale Bisericiĭ catolice p. a comunica credincioșilor grațiile Sfîntuluĭ Spirit. – Și -áție, dar ob. -áre. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard