CONFIÉNT, -Ă, confienți, -te, adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. confiant. (Sursa: DEX '98 )
CONFIÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Încrezător. [Pron. -fi-ent. / < fr. confiant]. (Sursa: DN )
CONFIÉNT, -Ă adj. încrezător. (< fr. confiant) (Sursa: MDN )
CONFIÉNT adj. v. încrezător. (Sursa: Sinonime )
confiént adj. m. (sil. -fi-ent), pl. confiénți; f. sg. confiéntă, pl. confiénte (Sursa: Ortografic )
confiént, -ă adj. (fr. confiant, part. prez. d. confier, lat. confidere, a încredința). Barb. Încrezător. (Sursa: Scriban )
| confient adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | confient | confientul | confientă | confienta |
| plural | confienți | confienții | confiente | confientele |
| genitiv-dativ | singular | confient | confientului | confiente | confientei |
| plural | confienți | confienților | confiente | confientelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
