CONFIÉNȚĂ, confiențe, s. f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pr.: -fi-en-. – Var.: confiánță s. f.] – Din fr. confiance. (Sursa: DEX '98 )
CONFIÉNȚĂ s.f. (Franțuzism) Încredere în cineva. [Pron. -fi-en-. / var. confianță s.f. / < fr. confiance]. (Sursa: DN )
CONFIÉNȚĂ s. f. încredere în cineva. (< fr. confiance) (Sursa: MDN )
CONFIÉNȚĂ s. v. încredere. (Sursa: Sinonime )
confiénță s. f. (sil. -fi-en-), g.-d. art. confiénței; pl. confiénțe (Sursa: Ortografic )
confiénță f., pl. e (fr. confiance). Barb. Încredere. (Sursa: Scriban )
| confiență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | confiență | confiența |
| plural | confiențe | confiențele |
| genitiv-dativ | singular | confiențe | confienței |
| plural | confiențe | confiențelor |
| vocativ | singular | confiență, confiențo |
| plural | confiențelor |
