CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFIDENȚĂ, confidențe, s. f. Încredințare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFIDÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană aflată în relații confidențiale; per-soană care deține o confidență. /<fr. confident, lat. confidens, ~ntis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONFIDÉNȚĂ ~e f. Comunicare a unor gânduri sau a unor fapte ascunse; spovedanie; confesiune. /<fr. confidence, lat. confidentia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONFIDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFIDÉNȚĂ s.f. Încredințare, mărturisire, destăinuire a unei taine, a unui gând intim. [Cf. it. confidenza, fr. confidence, lat. confidentia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidențe. 2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONFIDÉNȚĂ s. f. încredințare a unei taine, a unui gând intim; destăinuire. (< fr. confidence, lat. confidentia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONFIDÉNT s. 1. intim, (înv.) tainic. (~ al domni-torului.) 2. părtaș. (Îl face ~ al gândurilor ei.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

CONFIDÉNȚĂ s. v. destăinuire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

confidént s. m., pl. confidénți (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

confidéntă s. f., pl. confidénte (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

confidénță s. f., g.-d. art. confidénței; pl. confidénțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

confidént, -ă s. (fr. confident, d. it. confidente, acela căruĭa îĭ încredințezĭ un secret, d. lat. confidens, -éntis, încrezător, temerar. V. fidel). Persoană căreĭa îĭ încredințezĭ secretele. Personagiŭ teatral căruĭa i se fac confidențe ca să le audă publicu. V. credincer, secretar. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

confidénță f., pl. e (fr. confidence, it. -enza, d. lat. confidentia). Comunicare a unuĭ secret, destăĭnuire. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard