Dex.Ro Mobile
CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr și prin uscare; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit. (Sursa: DEX '98 )

confiát (fi-at) adj. m., pl. confiáți; f. confiátă; pl. confiáte (Sursa: DOOM 2 )

CONFIÁ, confiez, vb. I. (Rar) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a-] – Din fr. confier. (Sursa: DEX '98 )

A CONFIÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, misiuni, persoane etc.) A lăsa în grijă; a da în primire (unei persoane de încredere); a încredința. 2) (gânduri intime, frământări sufletești etc.) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui. [Sil. -fi-a] /<fr. confier (Sursa: NODEX )

A SE CONFIÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa; a se spovedi. [Sil. -fi-a] /<fr. se confier (Sursa: NODEX )

CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere]. (Sursa: DN )

CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier) (Sursa: MDN )

CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier) (Sursa: MDN )

CONFIÁ vb. v. confesa, da, declara, destăi-nui, dezvălui, divulga, împărtăși, încre-dința, înmâna, întinde, lăsa, mărturisi, preda, remite, revela, spovedi, spune, transmite. (Sursa: Sinonime )

confiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. confiéz, 3 sg. și pl. confiáză, 1 pl. confiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. confiéze; ger. confiínd (sil. -fi-ind) (Sursa: Ortografic )

confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
confia   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) confia confiere confiat confiind singular plural
confia confiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) confiez (să) confiez confiam confiai confiasem
a II-a (tu) confiezi (să) confiezi confiai confiași confiaseși
a III-a (el, ea) confia (să) confieze confia confie confiase
plural I (noi) confiem (să) confiem confiam confiarăm confiaserăm, confiasem*
a II-a (voi) confiați (să) confiați confiați confiarăți confiaserăți, confiaseți*
a III-a (ei, ele) confia (să) confieze confiau confia confiaseră
* Formă nerecomandată

confiat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confiat confiatul confia confiata
plural confiați confiații confiate confiatele
genitiv-dativ singular confiat confiatului confiate confiatei
plural confiați confiaților confiate confiatelor
vocativ singular
plural