CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor. (Sursa: DEX '98 )
CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor]. (Sursa: DN )
CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor) (Sursa: MDN )
CONFESÓR s. v. duhovnic. (Sursa: Sinonime )
confesór s. m., pl. confesóri (Sursa: Ortografic )
confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut [!] care ascultă o mărturisire, duhovnic. (Sursa: Scriban )
CONFESÓR ~i m. rel. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; duhovnic. /<fr. confesseur, lat. confessor (Sursa: NODEX )
| confesor substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | confesor | confesorul |
| plural | confesori | confesorii |
| genitiv-dativ | singular | confesor | confesorului |
| plural | confesori | confesorilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
