CONFESÁ, confeséz, vb. I. Refl. A se destăinui, a se spovedi. – Din fr. confesser. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFESÁ vb. I. refl. (Rar) A mărturisi cuiva ceva intim, a se destăinui, a se spovedi. [< fr. confesser]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFESÁ vb. refl. a se destăinui, a se spovedi. (< fr. confesser) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONFESÁ vb. v. destăinui. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

confesá vb., ind. prez. 1 sg. confeséz, 3 sg. și pl. confeseáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

A SE CONFESÁ mă ~éz intranz. A încredința o confesiune; a face confidențe; a se destăinui; a se spovedi. /<fr. confesser (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

confeséz v. tr. (fr. confesser, d. lat. con-fitéri, con-fessum, a mărturisi. V. profesez). Rar. Mărturisesc, declar, mă spovedesc: îmĭ confesez păcatele. Declar public credința mea, afirm ceĭa ce cred. V. refl. Mă mărturisesc, mă spovedesc. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard