CONFECȚIONÉR, -Ă, confecționeri, -e, s. m. și f. Muncitor care lucrează confecții. [Pr.: -ți-o] – Din fr. confectionneur. (Sursa: DEX '98 )
CONFECȚIONÉR, -Ă s.m. și f. Muncitor care execută lucrări de confecții. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionneur]. (Sursa: DN )
CONFECȚIONÉR, -Ă s. m. f. 1. muncitor în confecții. 2. muncitor specializat în confecționarea unor piese. (< fr. confectionneur) (Sursa: MDN )
confecționér adj. m., s. m. (sil. -ți-o-), pl. confecționéri; f. sg. confecționéră, pl. confecționére (Sursa: Ortografic )
| confecționer substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | confecționer | confecționerul | confecționeră | confecționera |
| plural | confecționeri | confecționerii | confecționere | confecționerele |
| genitiv-dativ | singular | confecționer | confecționerului | confecționere | confecționerei |
| plural | confecționeri | confecționerilor | confecționere | confecționerelor |
| vocativ | singular | confecționerule | confecționero |
| plural | confecționerilor | confecționerelor |
