CONFÉCȚIE, confecții, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serie sau în masă. 2. Confecționare. [Var.: confecțiúne s. f.] – Din fr. confection, lat. confectio, -onis. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONFÉCȚIE s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. Confecționare. [Gen. -iei, var. confecțiune s.f. / cf. fr. confection]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONFÉCȚIE s. f. 1. obiect de îmbrăcăminte de gata, fabricat în serie. 2. confecționare. (< fr. confection, lat. confectio) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONFÉCȚIE s. v. confecționare. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

confécție s. f. (sil. -ți-e), art. confécția (sil. -ți-a), g.-d. art. confécției; pl. confécții, art. confécțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

CONFÉCȚIE ~i f. Articol vestimentar confecționat în serie după un anumit model. [Art. confecția; G.-D. confecției; Sil. -ți-e] /<fr. confection, lat. confectio, ~onis (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

confecțiúne f. (fr. confection, d. lat. conféctio, -ónis. V. a-, de-, in- și per-fecțiune). Acțiunea de a confecționa. Terminare, efectuare: pînă la întreaga confecțiune. Mare fabricațiune de obĭecte de îmbrăcăminte care nu-s făcute pe măsură. – Și -écție. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CONFÉCȚIE (‹ fr., lat.) s. f. Obiect de îmbrăcăminte fabricat și livrat în serii (mari). ◊ C. metalică = ansamblu de profile și cadre metalice îmbinate între ele prin sudare. 2. Confecționare. (Sursa: DE ) Copy to clipboard