CONEXIÚNE,conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis. (Sursa: DEX '98 )
CONEXIÚNEs.f.1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion]. (Sursa: DN )
CONEXIÚNEs. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. ♦ (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio) (Sursa: MDN )
CONEXIÚNE s. 1. v. relație. 2.(FIZIOL.) conexiune inversă = feedback, retroacțiune, aferentație inversă. 3. v. conectare. (Sursa: Sinonime )
conexiúne s. f. (sil. -xi-u-), g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni (Sursa: Ortografic )
conexiúne f. (lat. connéxio, -ónis). Raport, relațiune, înlănțuire: conexiune de ideĭ. (Sursa: Scriban )
CONEXIÚNE ~if. 1) Reuniune de obiecte sau de fenomene de aceeași natură; alăturare de elemente apropiate. 2) fiz. Legătură între conducte electrice. [G.-D. conexiunii; Sil. -xi-u-] /<fr. connexion, lat. connexio, ~onis (Sursa: NODEX )
