CONEXÁRE,conexări, s. f. Acțiunea de a conexa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) A uni pentru a fi soluționate împreună, în același dosar, două sau mai multe pricini între care există conexitate. – V. conexa. (Sursa: DEX '98 )
CONEXÁREs.f. Acțiunea de a conexa. [Pl. -xări. / < conexa]. (Sursa: DN )
conexáre s. f., g.-d. art. conexării; pl. conexări (Sursa: Ortografic )
CONEXÁ,conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune. (Sursa: DEX '98 )
A CONEXÁ ~éztranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune (Sursa: NODEX )
CONEXÁvb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus]. (Sursa: DN )
CONEXÁvb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex) (Sursa: MDN )
CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.) (Sursa: Sinonime )
conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. și pl. conexeáză (Sursa: Ortografic )
conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul [!] cu altu. (Sursa: Scriban )
CONEXÁ (‹ conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini. (Sursa: DE )
