Dex.Ro Mobile
CONEXÁ, conexez, vb. I. Tranz. A lega împreună, a alătura, a grupa lucruri sau chestiuni de aceeași natură; a reuni. – Din conexiune. (Sursa: DEX '98 )

CONEXÁ vb. I. tr. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. [Cf. lat. connexus]. (Sursa: DN )

CONEXÁ vb. tr. a lega laolaltă, a alătura; a asocia. (< conex) (Sursa: MDN )

CONEXÁ vb. a reuni. (A ~ cele două pricini pentru a da o soluție unică.) (Sursa: Sinonime )

conexá vb., ind. prez. 1 sg. conexéz, 3 sg. și pl. conexeáză (Sursa: Ortografic )

CONÉX, -Ă, conecși, -xe, adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva, care merge împreună cu ceva. – Din fr. connexe, lat. connexus. (Sursa: DEX '98 )

A CONEXÁ ~éz tranz. (elemente concrete sau abstracte) A lega împreună; a uni; a împreuna. /Din conexiune (Sursa: NODEX )

CONÉX ~xă (~cși, ~xe) livr. Care este alăturat prin natura sa; legat prin ceva comun; adiacent; contiguu. Discipline ~xe. Profesii ~xe. /<fr. connexe, lat. connexus (Sursa: NODEX )

CONÉX, -Ă adj. Care este în legătură cu ceva, care însoțește ceva. // s.n. (În psihologia structuralistă) Faptul primordial al vieții psihice, punctul său de plecare. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. connexe, cf. lat. connexus]. (Sursa: DN )

CONÉX, -Ă adj. legat prin raporturi strânse. (< fr. connexe, lat. connexus) (Sursa: MDN )

conéx adj. m., pl. conécși; f. sg. conéxă, pl. conéxe (Sursa: Ortografic )

conéx, -ă adj. (lat. con-nexus. V. nex). Legat, unit: ideĭ conexe. (Sursa: Scriban )

conexéz v. tr. (d. lat. con-néctere, -nexum, a uni, după a-nexez). Leg, unesc: a conexa un capitul [!] cu altu. (Sursa: Scriban )

CONEXÁ (‹ conex) vb. I tranz. A lega laolaltă, a alătura; a reuni. ♦ (Dr.) Raportul dintre două sau mai multe pricini aflate la aceeași instanță sau la instanțe de același grad, între aceleași părți sau împreună cu alte părți și avînd o strînsă legătură între obiect și cauza acelor pricini. (Sursa: DE )

CONÉX, -Ă (‹ fr., lat.) adj. Care se găsește în legătură cu ceva, care însoțește ceva. ◊ (MAT.) Mulțime c. (într-un spațiu topologic) = mulțime care nu este reuniunea a două mulțimi nevide și separate. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
conex   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conex conexul cone conexa
plural conecși conecșii conexe conexele
genitiv-dativ singular conex conexului conexe conexei
plural conecși conecșilor conexe conexelor
vocativ singular
plural

conexa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) conexa conexare conexat conexând singular plural
conexea conexați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) conexez (să) conexez conexam conexai conexasem
a II-a (tu) conexezi (să) conexezi conexai conexași conexaseși
a III-a (el, ea) conexea (să) conexeze conexa conexă conexase
plural I (noi) conexăm (să) conexăm conexam conexarăm conexaserăm, conexasem*
a II-a (voi) conexați (să) conexați conexați conexarăți conexaserăți, conexaseți*
a III-a (ei, ele) conexea (să) conexeze conexau conexa conexaseră
* Formă nerecomandată