Dex.Ro Mobile
CONDUCĂTÓR, -OÁRE, conducători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care conduce, de conducere. 2. (Despre corpuri, în sintagma) Bun (sau rău) conducător de căldură (sau de electricitate) = care are însușirea de a transmite (sau de a nu transmite) căldura (sau electricitatea). II. S. m. și f. Persoană sau organ care conduce un partid, o organizație, o instituție sau o întreprindere. – Conduce + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )

CONDUCĂTÓR, -OÁRE adj. Care conduce, de conducere. ◊ (Corp) bun (sau rău) conducător de electricitate (sau de căldură) = (Corp) prin care străbate ușor (sau greu) electricitatea (sau căldura). // s.m. și f. Persoană, organ care este la conducere; șef politic și ideologic al unui partid, al unei mișcări publice etc.; persoană care conduce o instituție, o întreprindere, un (auto)vehicul etc. [< conduce + -(ă)tor]. (Sursa: DN )

CONDUCĂTÓR, -OÁRE I. adj. 1. care conduce; de conducere. 2. (despre corpuri) bun (sau rău) ~ = care prezintă (sau nu) conductibilitate. II. s. m. f. persoană, organ care conduce un partid, o instituție, întreprindere, un (auto)vehicul etc. (< conduce + -/ă/tor) (Sursa: MDN )

CONDUCĂTÓR s., adj. 1. s. (POL.) cârmuitor, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpân, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocârmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cârmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.) 2. s. cârmuitor, guvernator, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.) 3. s. v. domnitor. 4. s., adj. v. guvernant. 5. adj. v. guvernamental. 6. (POL.) adj., s. v. hegemon. 7. s. v. comandant. 8. s. șef, (rar) diriguitor, (înv.) principal. (~ al mișcării de eliberare.) 9. s. șef, (fam.) ștab. (~ al unei instituții.) 10. s. șef, vătaf, (înv.) staroste. (~ al breslei cojocarilor.) 11. s. căpetenie, vătaf, (reg.) birău, jude. (~ al colindătorilor.) 12. s. șofer. (~ de basculantă.) (Sursa: Sinonime )

conducătór adj. m., s. m., pl. conducătóri; f. sg. și pl. conducătoáre (Sursa: Ortografic )

conducătór, -oáre s. și adj. (d. conduc). Care conduce. Corp bun saŭ răŭ conducător de căldură saŭ de electricitate, care lasă orĭ nu lasă căldura orĭ electricitatea să treacă pin [!] el. (Sursa: Scriban )

CONDUCĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care conduce; de conducere. A avea un rol ~. /a conduce + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

CONDUCĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care se află la conducere; șef; cap. ~ de guvern. ~ de șantier. ~ de gardă. 2) Persoană sau organ care călăuzește, orientează; călăuzitor; îndrumător. ~ politic. ~ științific. 3) Persoană care conduce un mijloc de transport pe o cale de comunicație terestră, subterană, aeriană sau acvatică. ◊ ~ auto persoană care conduce un automobil. /a conduce + suf. ~ător (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
conducător   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conducător conducătorul conducătoare conducătoarea
plural conducători conducătorii conducătoare conducătoarele
genitiv-dativ singular conducător conducătorului conducătoare conducătoarei
plural conducători conducătorilor conducătoare conducătoarelor
vocativ singular
plural