Dex.Ro Mobile
Vezi 3 expresii

CONDÚCERE, conduceri, s. f. Acțiunea de a (se) conduce; activitatea conducătorului. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care conduce. – V. conduce. (Sursa: DEX '98 )

CONDÚCERE ~i f. 1) v. A CONDUCE. 2) Persoană sau colectiv care conduce. ~ea institutului. ~ea adunării. [G.-D. conducerii] /v. a conduce (Sursa: NODEX )

CONDÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. ♦ (Concr.) Persoană sau colectiv care dirijează o instituție, o întreprindere etc. [< conduce]. (Sursa: DN )

CONDÚCERE s. f. 1. acțiunea de a (se) conduce; activitatea unui conducător. 2. organ de cârmuire politică sau administrativă. (< conduce) (Sursa: MDN )

CONDÚCERE s. 1. cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (fig.) cârmă. (~ țării în vremea lui Mihai Viteazul.) 2. v. guvernare. 3. v. putere. 4. v. administrație. 5. v. comandă. 6. v. prezidare. 7. v. dirijare. 8. direcție, șefie. (Deține ~ unei instituții.) 9. v. (concr.) staff. (Întreaga ~ a fost schimbată.) 10. v. îndrumare. 11. v. însoțire. (Sursa: Sinonime )

condúcere s. f. → ducere (Sursa: Ortografic )

condúcere f. Acțiunea de a conduce. Direcțiune: afacerile-s supt [!] conducerea luĭ. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
conducere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conducere conducerea
plural conduceri conducerile
genitiv-dativ singular conduceri conducerii
plural conduceri conducerilor
vocativ singular conducere, conducereo
plural conducerilor