CONDOTIÉR, condotieri, s. m. (Înv.) Căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraș, al unui principe sau al papii, în Italia. [Pr.: -ti-er] – Din it. condottiere. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONDOTIÉR s.m. 1. Căpitan, comandant de mercenari în Italia în sec. XIV-XV în slujba principilor, a papilor sau a orașelor. 2. (Fig.) Om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. [Pron. -ti-er. / < it. condottiere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONDOTIÉR s. m. 1. comandant de mercenari în slujba principilor, a papilor sau a orașelor din Italia medievală. 2. (fig.) om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze. (< it. condottiere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

condotiér s. m. (sil. -ti-er), pl. condotiéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

condotiér m. (it. condottiere, conducător). Șef de partizanĭ orĭ de soldațĭ mercenarĭ în Italia în evu mediŭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard