CONDOMÍNIU s. n. Regim potrivit căruia un anumit teritoriu este supus autorității politice a două sau mai multor state. – Din fr. condominium. (Sursa: DEX '98 )
CONDOMÍNIUn. (în dreptul internațional) 1) Administrare a unui teritoriu de către două sau de mai multe țări. 2) Teritoriu administrat în comun de două sau de mai multe țări. /<fr. condominium (Sursa: NODEX )
CONDOMÍNIUs.n. Drept de suveranitate exercitat în comun de două sau de mai multe puteri asupra aceluiași teritoriu. [Pron. -niu, var. condominium s.n. / < fr. condominium, it. condominio, cf. lat. cum – cu, dominium – suveranitate]. (Sursa: DN )
CONDOMÍNIUs. n. exercitare în comun de către două sau mai multe state a suveranității asupra aceluiași teritoriu. (< fr., engl. condominium) (Sursa: MDN )
condomíniu s. n. [-niu pron. -nĩu], art. condomíniul (Sursa: Ortografic )
condomíniŭ n. (con- și dominiŭ). Stăpînire împreună cu altu. Loc stăpînit împreună cu altu. (Sursa: Scriban )