A (o) duce la capăt (sau la îndeplinire, la bun sfârșit) = a îndeplini (în bune condiții) ceva
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar
A fi în formă = a fi, a se găsi în ceele mai bune condiții (fizice și intelectuale)
A pune (ceva) la punct = a) a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a-l face să funcționeze în condițiile dorite; b) a aranja, a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nici un amănunt; a restabili adevărul
A trata (pe cineva sau ceva) de la egal la egal = a se comporta într-o împrejurare dată ca fiind în aceeași situație, pe aceeași treaptă cu partenerul său; a duce tratative cu cineva în condiții de egalitate
A trece pe sub furcile caudine = a impune învinsului condiții umilitoare; a supune unei critici severe
A trece sub furcile caudine = a impune învinsului condiții umilitoare; a supune unei critici severe
A-i lua (cuiva) apa de la moară = a-i crea (cuiva) condiții nefavorabile; a face să nu mai poată spune nimic
Nici așa = oricum ar fi, în orice condiții
Nivel de trai = gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date
CONDÍȚIE,condiții s. f. 1. Fapt, împrejurare de care depinde apariția unui fenomen sau care influențează desfășurarea unei acțiuni, putând-o frâna sau stimula. 2. (La pl.) Împrejurările în care se petrece un fenomen. ◊ Condiții de mediu = totalitatea factorilor de mediu biotici și abiotici în care trăiește o ființă. 3. Clauză a unei înțelegeri, a unei convenții, a unor negocieri etc. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Eveniment viitor și nesigur de a cărui îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. 6. (Sport; în sintagma) Condiție fizică = situație a unui sportiv din punct de vedere fizic și al pregătirii sale teoretice și practice. – Din fr. condition. (Sursa: DEX '98 )
CONDÍȚIE ~if. 1) Factor exterior de care depind ființele sau lucrurile. 2) mai ales la pl. Concurs de împrejurări în care se produce un fenomen; context; conjunctură; circumstanță. În aceste ~i. În ~i favorabile. ◊ ~i de existență totalitate a factorilor de mediu care asigură existența oamenilor. 3) (despre acorduri, convenții etc.) Dispoziție suplimentară. ~ile unui armistițiu. ~i de pace. 4) Situație socială; loc în societate. ◊ De ~ care are calități morale înalte; nobil. 5) Situație de moment. În ~a noastră. 6) Situație juridică. ~a unei persoane. [Art. condiția; G.-D. condiției; Sil. -ți-e] /<fr. condition (Sursa: NODEX )
CONDÍȚIEs.f.1. Împrejurare, fapt etc. care prilejuiește, oferă cadrul pentru apariția unui fenomen, împrejurare în care se produce un fenomen. 2. Clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 3. Întâmplare viitoare și nesigură de care depinde existența unei obligații. ♦ Situația unei persoane din punct de vedere juridic. 4. Situație, stare fizică sau socială a cuiva. ◊ Condiție fizică = situație a unei persoane (mai ales sportiv) din punctul de vedere al stării sale fizice și al antrenamentului. [Gen. -iei, var. condițiune s.f. / cf. lat. conditio, fr. condition, it. condizione]. (Sursa: DN )
CONDÍȚIEs. f. 1. împrejurare, fapt etc. care oferă cadrul pentru apariția unui fenomen. 2. (biol.) ~ții de mediu = totalitatea factorilor în care sunt obligate să trăiască organismele. 3. clauză (a unei înțelegeri, a unei convenții). 4. (jur.) eveniment viitor și nesigur de care depinde nașterea sau stingerea unui drept. 5. situație socială a cuiva. ♦ ~ fizică = nivel superior al pregătirii fizice a unui sportiv. (< fr. condition, lat. conditio) (Sursa: MDN )
CONDÍȚIE,condiții, s. f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariția unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenții. Condițiile tratatului de pace. ◊ Loc. adj. și adv. Fără condiții = fără pretenții. ◊ Loc. conj. Cu condiția (ca să)... = numai în cazul că..., cu obligația (ca să)... 4. (Jur.) Întâmplare viitoare și nesigură de a cărei îndeplinire atârnă existența unei obligații. ♦ Situație juridică a unei persoane. 5. Situație socială a cuiva. – Fr. condition. (Sursa: DLRM )
CONDÍȚIE s. 1. v. situație. 2. v. clauză. 3. v. factor. 4. poziție, situație, stare, (înv. și pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (~ socială.)5. rang, stare, teapă, treaptă, (pop.) mână, seamă. (Sunt de aceeași ~.) (Sursa: Sinonime )
condíție s. f. (sil. -ți-e), art. condíția (sil. -ți-a), g.-d. art. condíției; pl. condíții, art. condíțiile (sil. -ți-i-) (Sursa: Ortografic )
condițiúne f. (lat. condício, -ónis [d. con-, împreună, și dicere, a zice], citit greșit conditio în evu mediŭ; fr. condition. Corect ar fi condiciune). Natură, stare, calitate a uneĭ persoane sau a unuĭ lucru. Treaptă socială înaltă: un om de condițiune. Mod, situațiune: a trăi în bune condițiunĭ. Obligațiune: admit, dar cu condițiunea de a contribui și tu (saŭ cu condițiune [!] să contribui și tu). Lucru necesar: respirațiunea e una din condițiunile viețiĭ. – Și -íție. (Sursa: Scriban )
