CONCUPISCÉNȚĂ s. f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. – Din fr. concupiscence, it. concupiscenza. (Sursa: DEX '98 )
CONCUPISCÉNȚĂ f. Atracție puternică spre plăcerile trupești. /<fr. concupiscence, lat. concupiscentia (Sursa: NODEX )
CONCUPISCÉNȚĂ s.f. Înclinare către plăceri senzuale, trupești; senzualitate. [Cf. lat. concupiscentia, fr. concupiscence, it. concupiscenza]. (Sursa: DN )
CONCUPISCÉNȚĂ s. f. înclinare către plăceri senzuale, trupești; luxură. (< fr. concupiscence, lat. concupiscentia) (Sursa: MDN )
CONCUPISCÉNȚĂ s. (livr.) luxură. (~ unei per-soane.) (Sursa: Sinonime )
concupiscénță s. f., g.-d. art. concupiscénței (Sursa: Ortografic )
concupiscénță f., pl. e (lat. concupiscentia. V. cupiditate). Poftă (sensuală). (Sursa: Scriban )
| concupiscență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | concupiscență | concupiscența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | concupiscențe | concupiscenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | concupiscență, concupiscențo |
| plural | — |
