CONCLUZIONÁRE, concluzionări, s. f. Faptul de a concluziona – V. concluziona. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONCLUZIONÁ, concluzionez, vb. I. Intranz. 1. A trage concluzii. 2. (Fam.) A încheia discuția. [Pr.: -zi-o-] – Din concluzie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A CONCLUZIONÁ ~éz 1. tranz. A termina, trăgând o concluzie; a conchide. 2. intranz. A evidenția principalul din cele făcute anterior; a trage o concluzie; a conchide. /concluzie + suf. ~ona (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

CONCLUZIONÁ vb. I. intr. A încheia, a conchide, a trage concluzii. [Pron. -zi-o-. / după it. concludere, conclusionale, fr. conclure]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONCLUZIONÁ vb. intr. a conchide. (< concluz/ie/ + -iona) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONCLUZIONÁ vb. v. conchide, încheia, sfârși. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

concluzioná vb. (sil. -zi-a), ind. prez. 1 sg. concluzionéz, 3 sg. și pl. concluzioneáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard