CONCLUDÉNȚĂ s. f. însușire a unui argument, a unei probe de a fi concludentă; caracter concludent. (< it. concludenza) (Sursa: MDN )
concludénță s. f., g.-d. art. concludénței (Sursa: Ortografic )
| concludență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | concludență | concludența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | concludențe | concludenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | concludență, concludențo |
| plural | — |
