CONCÍS, -Ă, conciși, -se, adj. (Despre stil, opere literare etc.) Expus pe scurt, în puține cuvinte, concentrat. – Din fr. concis, lat. concisus. (Sursa: DEX '98 )
CONCÍS, -Ă adj. (Despre stil, opere literare etc.) Exprimat pe scurt, concentrat; laconic. [< lat. concisus, cf. fr. concis]. (Sursa: DN )
CONCÍS, -Ă adj. exprimat pe scurt, succint, laconic; concentrat. (<fr. concis, lat. concisus) (Sursa: MDN )
CONCÍS adj. 1. concentrat, laconic, lapidar, scurt, succint, (înv.) rezumător, (fig.) strâns, telegrafic. (O expunere ~; stil ~.) 2. v. sintetic. (Sursa: Sinonime )
Concis ≠ diluat, dezlânat, prolix (Sursa: Antonime )
concís adj. m., pl. concíși; f. sg. concísă, pl. concíse (Sursa: Ortografic )
concís, -ă adj. (lat. concisus, d. concídere, a tăĭa. V. ucid). Scurt, strîns, laconic: autor, stil concis. Adv. În mod concis. (Sursa: Scriban )
CONCÍS ~să (~și, ~se) (despre modul de exprimare) Care constă din puține cuvinte; exprimat în puține cuvinte; succint; laconic; lapidar. Expunere ~să. /<lat. concisus, fr. concis (Sursa: NODEX )
| concis adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | concis | concisul | concisă | concisa |
| plural | conciși | concișii | concise | concisele |
| genitiv-dativ | singular | concis | concisului | concise | concisei |
| plural | conciși | concișilor | concise | conciselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
