CONCETĂȚEÁN, -Ă, concetățeni, -e, s. m. și f. Persoană considerată în raport cu alta care face parte din același stat sau din același oraș cu ea. – Con1 + cetățean (după fr. concitoyen). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

CONCETĂȚEÁN, -Ă s.m. și f. Cetățean al unui stat considerat în raport cu ceilalți cetățeni; compatriot. ♦ Cetățean al unui oraș considerat în raport cu ceilalți cetățeni ai aceluiași oraș; concitadin. [< con- + cetățean, după fr. concitoyen]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

CONCETĂȚEÁN, -Ă s. m. f. cetățean al unui stat, al unui oraș, considerat în raport cu ceilalți cetățeni. (după fr. concitoyen) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

CONCETĂȚEÁN s. v. compatriot. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

concetățeán s. m., pl. concetățéni (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

concetățeán, -că s. (con și cetățean, d. fr. concitoyen). Care e din acelașĭ oraș orĭ sat cu altu. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

CONCETĂȚEÁN ~eánă (~éni,~éne) m. și f. Fiecare dintre doi sau mai mulți cetățeni ai aceluiași stat în raport unul față de celălalt. /con- + cetățean (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard