Dex.Ro Mobile
CONCÉPERE, conceperi, s. f. Acțiunea de a concepe; imaginare, proiectare; creare, zămislire. – V. concepe. (Sursa: DEX '98 )

CONCÉPERE s.f. Acțiunea de a concepe; proiectare; creare. [< concepe]. (Sursa: DN )

CONCÉPERE s. 1. v. inventare. 2. v. redactare. 3. v. preconizare. 4. v. concepție. (Sursa: Sinonime )

concépere s. f., g.-d. art. concéperii; pl. concéperi (Sursa: Ortografic )

CONCÉPE, concép, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. II. Intranz. (despre o femeie) A rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea. – Din lat. concipere. (Sursa: DEX '98 )

A CONCÉPE concép 1. tranz. 1) A elabora printr-un concept. 2) A pătrunde cu mintea; a înțelege; a sesiza; a pricepe. 2. intranz. A rămâne însărcinată; a purcede grea. /<lat. concipere (Sursa: NODEX )

CONCÉPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămâne însărcinată; a zămisli. [P.i. concép. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire]. (Sursa: DN )

CONCÉPE vb. I. tr. 1. a imagina, a proiecta, a crea. 2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. 3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată. (<lat. concipere) (Sursa: MDN )

CONCÉPE vb. 1. v. inventa. 2. a gândi, a-și imagina, a-și închipui, a vedea. (Cum ~ tu realizarea acelui lucru?) 3. v. alcătui. 4. v. redacta. 5. v. preconiza. 6. v. îngădui. 7. a înțelege, a pricepe. (Nu ~ cum s-a întâmplat asta!) 8. (BIOL.) a procrea, (înv. și pop.) a prinde, a rodi, a zămisli, (înv. și reg.) a prăsi, (Olt.) a polimi, (înv.) a începe, a îngreca, (fig.) a plămădi. (Femeia a ~ un copil.) 9. (BIOL.) a zămisli, (înv.) a naște. (Un bărbat care ~.) (Sursa: Sinonime )

concépe (-p, -pút), vb. – 1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. – 2. A pricepe, a înțelege. – 3. A exprima, a formula. – 4. A zămisli, a procrea. Lat. concipere (sec. XIX), cu sensurile din fr. concevoir. – Der. concept, s. n.; concepție, s. f.; conțopist (var. conțipist, concepist), s. m., din germ. Konzipist. (Sursa: DER )

concépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concép, imperf. 3 sg. concepeá; conj. prez. 3 sg. și pl. conceápă (Sursa: Ortografic )

concép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. con-cipere. V. încep). Zămislesc, rămîn îngreunată. Fig. Îmĭ fac o ideĭe justă despre lucrurĭ. Încep a avea: a concepe o speranță. Inventez, formez: a concepe un plan. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
concepe   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concepe concepere conceput concepând singular plural
concepe concepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concep (să) concep concepeam concepui concepusem
a II-a (tu) concepi (să) concepi concepeai concepuși concepuseși
a III-a (el, ea) concepe (să) concea concepea concepu concepuse
plural I (noi) concepem (să) concepem concepeam concepurăm concepuserăm, concepusem*
a II-a (voi) concepeți (să) concepeți concepeați concepurăți concepuserăți, concepuseți*
a III-a (ei, ele) concep (să) concea concepeau concepu concepuseră
* Formă nerecomandată

concepere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concepere conceperea
plural conceperi conceperile
genitiv-dativ singular conceperi conceperii
plural conceperi conceperilor
vocativ singular concepere, concepereo
plural conceperilor