CONCATENÁT, -Ă adj. dispus în formă de lanț. (<lat. concatenatus) (Sursa: MDN )
concatenát adj. m., pl. concatenáți; f . sg. concatenátă, pl. concatenáte (Sursa: Ortografic )
concatená (a concatena) vb., ind. prez. 3 concateneáză (Sursa: DOOM 2 )
| concatena verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) concatena | concatenare | concatenat | concatenând | singular | plural |
| concatenează | concatenați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | concatenez | (să) concatenez | concatenam | concatenai | concatenasem |
| a II-a (tu) | concatenezi | (să) concatenezi | concatenai | concatenași | concatenaseși |
| a III-a (el, ea) | concatenează | (să) concateneze | concatena | concatenă | concatenase |
| plural | I (noi) | concatenăm | (să) concatenăm | concatenam | concatenarăm | concatenaserăm, concatenasem* |
| a II-a (voi) | concatenați | (să) concatenați | concatenați | concatenarăți | concatenaserăți, concatenaseți* |
| a III-a (ei, ele) | concatenează | (să) concateneze | concatenau | concatenară | concatenaseră |
* Formă nerecomandată
| concatenat adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | concatenat | concatenatul | concatenată | concatenata |
| plural | concatenați | concatenații | concatenate | concatenatele |
| genitiv-dativ | singular | concatenat | concatenatului | concatenate | concatenatei |
| plural | concatenați | concatenaților | concatenate | concatenatelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
