CONȘTIÉNT, -Ă,conștienți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Care își dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conștiință. 2. Care își dă seama de posibilitățile sale, de rolul care-i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte stabilite; care acționează pe baza cunoașterii legilor obiective ale vieții sociale și își dă seama de consecințele sociale ale acțiunilor sale. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. conscient (după ști). (Sursa: DEX '98 )
CONȘTIÉNT, -Ăadj.1. Care are conștiința trează, care își dă seama de realitatea unui fapt, a unui lucru. 2. Care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate. // s.n. (Fil.) Categorie care exprimă ceea ce omul înfăptuiește în conformitate cu un anumit scop. [Pron. -ști-ent. / < fr. conscient]. (Sursa: DN )
CONȘTIÉNT, -Ăadj. 1. care își dă seama de realitatea înconjurătoare. 2. care își dă seama de posibilitățile proprii, de rolul care îi revine în societate; lucid. ◊ care realizează scopuri dinainte fixate. (< fr. conscient) (Sursa: MDN )
conștiént (conștiéntă), adj. – Care își dă seama de realitate, care are conștiință. Fr. conscient, cu fonetismul influențat de știință. – Der. conștiință, s. f., din lat. conscientia (sec. XIX); conștiut, adj. (cunoscut); conștiincios, adj. pe baza fr. consciencieux; conștiinciozitate, s. f. (scrupulozitate); inconștient, adj.; inconștient, s. n.; subconștient, s. n. din fr. (Sursa: DER )
conștiént adj. m. (sil. -ști-ent), pl. conștiénți; f. sg. conștiéntă, pl. conștiénte (Sursa: Ortografic )
conștiént, V. conscient. (Sursa: Scriban )
CONȘTIÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care are conștiință; caracterizat prin existența conștiinței. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă conștiință; bazat pe conștiință. [Sil. -ști-ent] /<fr. conscient (Sursa: NODEX )
conscient și (ob.) conștient, -ă adj. (lat. cón-sciens, -sciéntis). Care are conștiința (noțiunea) unuĭ lucru, unuĭ fapt: conscient de vina luĭ. (Sursa: Scriban )
