COMPÚNERE,compuneri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) compune și rezultatul ei; alcătuire, îmbinare. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. (Concr.) Lucrare școlară asupra unei teme. 4. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt nou. – V. compune. (Sursa: DEX '98 )
COMPÚNEREs.f.1. Acțiunea de a compune și rezultatul ei; alcătuire. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a două cuvinte care formează un cuvânt nou. 4. Lucrare școlară asupra unei teme. [< compune]. (Sursa: DN )
COMPÚNEREs. f. 1. acțiunea de a compune. 2. bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. procedeu de formare a cuvintelor prin crearea unui cuvânt nou din mai multe cuvinte întregi existente independent, cu ajutorul unor elemente de compunere sau din abrevieri. 4. lucrare școlară scrisă asupra unei teme; compoziție (6). (<compune) (Sursa: MDN )
COMPÚNERE s. 1. v. creare. 2. (concr.) compoziție. (Ce ~ aveți pentru astăzi?)3. v. redactare. 4. v. cu-les. 5. v. formație. (Sursa: Sinonime )
Compunere ≠ descompunere (Sursa: Antonime )
compúnere s. f., g.-d. art. compúnerii; pl. compúneri (Sursa: Ortografic )
compúnere f. Compozițiune. (Sursa: Scriban )
COMPÚNE,compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune). (Sursa: DEX '98 )
A COMPÚNE compúntranz. 1) (ansambluri, grupări, totalități etc.) A forma prin reunire; a constitui; a alcătui. 2) (opere artistice) A produce în urma unui efort susținut; a plăsmui; a crea; a realiza. /<lat. componere (Sursa: NODEX )
A SE COMPÚNE se compúneintranz. A fi format; a consta; a se alcătui. /<lat. componere (Sursa: NODEX )
COMPÚNERE ~if. 1) v. A COMPUNE. 2)lingv. Procedeu sintactico-morfologic de formare a unui cuvânt nou prin reunirea a două sau a mai multor cuvinte. 3) mat. Operație de determinare a rezultantei a doi sau mai mulți vectori. 4) Lucrare pe o temă literară sau liberă scrisă de un elev cu scopul verificării cunoștințelor lui. 5) înv. Rezultat al unui proces de creație artistică; compoziție. [G.-D. compunerii] /v. a compune (Sursa: NODEX )
COMPÚNEvb. III. tr.1. A alcătui, a forma un întreg. ♦ refl. A consta, a fi alcătuit din... 2. A crea, a face o operă artistică (literară, muzicală etc.). [P.i. compún, perf.s. -usei, conj. -nă, part. -us. / < lat. componere, cf. fr. composer]. (Sursa: DN )
COMPÚNEvb. I. tr. 1. a alcătui, a forma un întreg. 2. a crea, a elabora o operă literară, muzicală etc. II. refl. a consta, a fi alcătuit din... (<lat. componere) (Sursa: MDN )
COMPÚNE vb. 1. v. crea. 2. v. redacta. 3. v. alcătui. 4. v. culege. 5. a alcătui, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (înv.) a înforma, a săvârși. (Elemente care ~ un ansamblu.)6. a (se) alcătui, a avea, a consta. (Blocul este ~ din două corpuri.) (Sursa: Sinonime )
A compune ≠ a descompune (Sursa: Antonime )
compúne (compún, ús), vb. – 1. A forma, a alcătui un întreg. – 2. A crea, a scrie, a redacta o operă. Lat. componere (sec. XIX), cu sensurile fr. composer și cu conjug. rom. a pune. – Der. compunere, s. f.; compoziție, s. f., din fr. composition; compozitor, s. m., din fr. compositeur; compozant, s. n., din fr. composant; descompune, vb., format pe baza fr. dècomposer; descompunere, s. f. (Sursa: DER )
compúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. compún; conj. prez. 3 sg. și pl. compúnă; ger. compunând (Sursa: Ortografic )
perféctul compús s. n. + adj. (Sursa: Ortografic )
compún, -pús, a -púne v. tr. (lat. com-póno, -pónere. V. pun). Formez un întreg din maĭ multe părțĭ. Produc, creez, inventez: a compune cîntece. Adun literele ca să formez cuvinte la tipar. (V. zețuĭesc). Mec. Formez rezultanta forțelor mecanice. (Sursa: Scriban )
