- A avea pe cineva la mână = a avea pe cineva în puterea sa (știind despre el lucruri compromițătoare)
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE, compromițători, -oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. -ător. (Sursa: DEX '98 )
COMPROMIȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care compromite; în stare să compromită. Opinie ~oare. Scrisoare ~oare. Om ~. Relații ~oare. /a compromite + suf. ~ător (Sursa: NODEX )
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant]. (Sursa: DN )
COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. de natură a compromite. (<compromite + -ător) (Sursa: MDN )
COMPROMIȚĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (O faptă ~oare pentru cineva.) (Sursa: Sinonime )
compromițătór adj. → promițător (Sursa: Ortografic )
| compromițător adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | compromițător | compromițătorul | compromițătoare | compromițătoarea |
| plural | compromițători | compromițătorii | compromițătoare | compromițătoarele |
| genitiv-dativ | singular | compromițător | compromițătorului | compromițătoare | compromițătoarei |
| plural | compromițători | compromițătorilor | compromițătoare | compromițătoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
