Dex.Ro Mobile
COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. (Sursa: DEX '98 )

COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus]. (Sursa: DN )

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus) (Sursa: MDN )

COMPOZÍT adj., s. 1. adj. heteroclit. (Un ansamblu ~.) 2. adj., s. (BOT.) compozee. (Plantă ~.) (Sursa: Sinonime )

compozít adj. m., pl. compozíți; (bot.) f. sg. compozítă, pl. compozíte (Sursa: Ortografic )

compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic. (Sursa: Scriban )

COMPOZÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care constă din elemente de natură diferită. /<fr. compo-sités, lat. compositus (Sursa: NODEX )

COMPOZÍT2 ~e n. Ordin arhitectonic din antichitate care se caracterizează prin îmbinarea elementelor ionice cu cele corintiene. /<fr. composités, lat. compositus (Sursa: NODEX )

COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites]. (Sursa: DN )

COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen) (Sursa: MDN )

COMPOZÍTE (COMPOZEE) (‹ germ., fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, variate ca formă, cu flori mici dispuse în capitule și adesea cu latex în organele vegetative. Importanță economică: plante alimentare (floarea-soarelui), medicinale (mușețelul), ornamentale (dalia), industriale (cocsagîzul, cicoarea). (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
compozit   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compozit compozitul compozi compozita
plural compoziți compoziții compozite compozitele
genitiv-dativ singular compozit compozitului compozite compozitei
plural compoziți compoziților compozite compozitelor
vocativ singular
plural