A călca pe urmele cuiva = a avea apucăturile, comportarea cuiva
A călca strâmb = a avea o comportare incorectă, imorală
A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera
A nimeri (sau a fi, a merge, a călca) alăturea cu drumul = a greși (în comportare, în păreri etc.)
A omorî pe cineva cu zile = a pricinui (prin comportarea sa) moartea cuiva înainte de vreme; a-i învenina cuiva viața, a-i produce supărări în mod continuu
A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară
A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea
A sări peste garduri = a avea o comportare imorală, a umbla după aventuri amoroase
A(-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva
Bunele moravuri = decență în comportare
a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva)
COMPORTÁRE,comportări, s. f. Fel de a se comporta; comportament. – V. comporta. (Sursa: DEX '98 )
COMPORTÁREs.f. Acțiunea de a se comporta și rezultatul ei; purtare, conduită. [< comporta]. (Sursa: DN )
COMPORTÁRE s. 1. comportament, conduită, purtare, (rar) purtat, (pop.) port, purtătură, (prin Olt.) săbaș, (Olt.) umblet, (înv.) petrecere, politie. (Are o ~ corespunzătoare.)2. apucătură, comportament, conduită, deprindere, maniere (pl.), moravuri (pl.), năravuri (pl.), obiceiuri (pl.), purtare, (pop.) modă, (Transilv.) pont, (înv.) duh, (turcism înv.) talâm. (Ce înseamnă aceste ~ări?)3. atitudine, purtare, ținută, (înv.) tarz. (O ~ demnă, fără reproș.)4. v. atitudine. (Sursa: Sinonime )
comportáre s. f., g.-d. art. comportării; pl. comportări (Sursa: Ortografic )
COMPORTÁ,compórt, vb. I. 1. Refl. A avea o anumită conduită. 2. Tranz. A aduce cu sine. ♦ A necesita, a cere. – Din fr. comporter. (Sursa: DEX '98 )
A COMPORTÁ compórttranz. 1) A include în sine; a însuma; a conține; a întruni; a îngloba; a cuprinde. 2) A face să fie necesar; a cere; a necesita; a pretinde; a reclama. /<fr. comporter (Sursa: NODEX )
A SE COMPORTÁ mă compórtintranz. A avea un anumit fel de conduită; a se purta. /<fr. se comporter (Sursa: NODEX )
COMPORTÁvb. I.1.refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2.tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare]. (Sursa: DN )
COMPORTÁvb. I. refl. a avea o anumită conduită. II. tr. a aduce cu sine; a necesita, a impune. (< fr. comporter, lat. comportare) (Sursa: MDN )
COMPORTÁ vb. 1. a se purta. (Vezi cum te ~.)2. v. necesita. (Sursa: Sinonime )
comportá vb., ind. prez. 1 sg. compórt, 3 sg. și pl. compórtă; conj. prez. 3 sg. și pl. compórte (Sursa: Ortografic )
compórt și -éz, a -á v. tr. (fr. comporter, d. lat. com-portare, a duce la un loc. V. port, purtat). Am, îs propriŭ pentru: această funcțiune nu comportă atîtea cheltuĭelĭ. V. refl. Mă conduc, mă mișc, mă port într´un oare-care mod: trupele s´aŭ comportat foarte bine. – P. forma în -ez, cp. cu raport-ez. (Sursa: Scriban )
